Diana Mihaila - Master Professional Organizer

Primul blogger-specialist in soluții de organizare din Romania. #MareaOrganizare.

Guest post: Conferința Dr. Laura Markham prin ochii unui coach de dezvoltare personala a copiilor – Partea I

25.05.2017

Din motive personale, am ratat conferința de parenting de la București a faimoasei Laura Markham, doctor în psihologie, autor și fondator al siteului ahaparenting.com (platformă online cu peste 100.000 de abonați). Știam că o să se întâmple asta, așa că am ales că îi ofer invitația mea unei persoane care să valorifice din plin prezența. Mihaela Cațichi este coach și își dedică fiecare zi dezvoltării personale a copiilor. Și face o treabă absolut grozavă, pentru că a înțeles pe deplin că lucrând cu ei, lucrează de fapt cu ea și astfel se conectează unii la alții.

Vor fi două articole ce vor prezenta experiența participării la cele două conferințe. Acum o citim pe cea dintâi și învățam cum putem fi niște părinți mai blânzi pentru copiii noștri (tema primei conferințe).

Un text de Mihaela Cațichi:

A fost o bucurie întâlnirea cu Dr. Laura Markham din 13 mai, de la Rin Grand Hotel, din cadrul celor două conferințe “Totul despre parenting” pe care le-a susținut la București. A fost bucuria descoperirii unui om carismatic, autentic extrem de cald și înțelept, dar și experiența unui eveniment foarte bine pus la punct, până în cele mai mici detalii. De la persoanele care te întâmpinau, până la cele care te conduceau în sală, toată lumea amabilă, zâmbitoare și gata să te ajute în orice problemă.

Multe femei însărcinate și mulții copii mici, alături de mame asumate au participat la crearea unui spațiu cu o energie foarte blândă, feminină. Doritorii au avut la dispoziție căști pentru traducere, iar sliderele folosite au fost în limba română, extrem de ușor de urmărit. Pe hol au fost organizate activități diverse pentru copii, astfel încât părinții să poată participa liniștiți la conferințe.


Conferințele au fost centrate pe ce se întâmplă în sufletul părintelui și mai puțin pe comportamentul copilului, oferind instrumente practice pentru a ne ajuta să rămânem conectați cu cei mici chiar și în cele mai complicate momente. Laura Markham a venit cu propriile sale experiențe.


Devenim părinți și nu primim manual de utilizare pentru copiii noștri. Pornim de la premisa că toți părinții, peste tot în lume, își iubesc copiii. Atunci de ce este atât de greu să îi creștem? Pentru că este multă responsabilitate, sunt multe așteptări sociale, pentru că fiecare copil este diferit, pentru că nu ne putem implica 100% în creșterea lor, pentru că istoricul nostru din copilărie ne afectează stilul în care îi creștem, pentru că există multă presiune atât din partea noastră cât și din partea societății, pentru că este nevoie de foarte multă energie… Și lista poate continua la nesfârști.

Dar cel mai important motiv pentru care ne este greu e faptul că noi trebuie să fim adulții în relația cu copiii. Copiii nu pot face asta, pentru că nu au cortexul prefrontal suficient dezvoltat, acesta evoluând până la vârsta de 25 de ani.

Cum să fii un părinte blând?

Să fii un părinte blând implică:

  • Reglarea propriilor emoții
  • Păstrează conectarea, chiar atunci când impui limite
  • Îndrumă, nu controla!

Ce îi învățăm pe copii atunci când țipăm?

Țipatul te învață să țipi și astfel distrugem relația cu copilul. Copilul intră în zona de luptă-fugi-îngheață și așa învață și el să reacționeze. Când țipăm la ei noi îi antrenăm să fie victimă în raport cu ceilalți. Toți avem puncte vulnerabile, toți avem momente când ne pierdem cumpătul și țipăm. Laura Markham glumea spunând “ Poate că Maica Tereza a fost mai calmă, dar ea nu avea copii”.

Cum putem înceta să țipăm?

De fiecare dată când ne vine să țipăm, mai bine ne mușcăm limba. În plus, îi putem ruga pe copii să ne monitorizeze printr-un tabel și să ne anunțe de fiecare dată atunci când țipăm la ei. Iar atunci când ne vine să țipăm, trebuie să verificăm dacă este, într-adevăr, o situație de criză. Dacă nu este, putem spune o mantră ”Nu e nicio urgență!”, deci nu este un motiv să țipăm. Copiii vor învăța asta de la noi și asta vor face și ei: în loc să țipe, vor identifica dacă sau nu este o urgență. Și vor reuși să se calmeze.

Mai putem să denumim emoția pe care o simțim. “Simt furie. Sunt furios. E OK să fii furios.” Orice stare de agresivitate este un atac împotriva copilului și îl învață să fugă de viață (prin diverse dependențe: de dulciuri, internet etc.).

80% din creșterea copiilor înseamnă conectare

Ce trebuie să ținem minte este că nicio strategie de parenting blând nu va funcționa dacă nu există conectare! Dar de ce să-i îndrumăm în loc să-i controlăm? Pentru că atunci când îi îndrumăm practic le oferim un set de instrumente pe care le pot folosi toată viața. În plus, atunci când suntem obligați și manipulați să facem ceva ne simțim lipsiți de integritate. La fel se întâmplă și cu copiii.  Ei se nasc în căutarea conectării. Atunci când nu se simt în siguranță, se poartă necorespunzător și au nevoie de conectare pentru a se simți din nou în siguranță. După o zi lungă de școală sau grădiniță este nevoie de conectare.

De ce sunt copiii neascultători?

  • Le este teamă, se simt răniți, neputincioși sau frustrați
  • Doresc ceva și nu le pasă că părintele spune NU, pentru că sunt deconectați de acesta.
  • Nu s-a creat conexiunea între cortexul prefrontal li sistemul limbic, e în plin proces de dezvoltare.

A fi un părinte blând nu înseamnă să nu stabilești limite, ci să o faci cu înțelegere și blândețe. Copiii încăpățânați aduc schimbarea în lume, eu îi ador, consideră Laura Markham. Ei luptă pentru integritatea lor, nu pot fi manevrați de ceilalți.


Disciplinarea fizică reduce IQ-ul copiilor. Pedepsele fizice reduc capacitățile de autoreglare şi de concentrare, precum şi empatia.

Stiluri de parenting

Există părinți permisivi, care au un nivel redus de așteptări sau părinți stricți, care au un nivel ridicat de așteptări și mai există părinți neimplicați și, idealul, părinți blânzi, care stabilesc limite în mod empatic.

Părintele strict nu oferă copilului susținere în momentele grele. Copilul își reprimă emoțiile, ceea ce generează rigiditate și furieCopilul nu internalizează autodisciplina! În acest caz apare deconectarea, sentimentul de rușine și, pe termen lung, subminează relația părinte-copil.

Când le spunem celor mici că nu au nicio putere într-o situație, ei devin cinici. Când suntem alături de ei și ne conectăm cu ei, se îmbogățesc interior.

Un părinte permisiv își va susține copilul, dar fără a avea așteptări de la el. Nu vrea să îl vadă plângând, așa că un copil crescut permisiv va învăța că trebuie să te temi de emoții. Toată viața se va teme de neplăcerile pe care le aduc emoțiile. Un astfel de disconfort ne ajută să creștem și să devenim o versiune mai bună a noastră!

Copiii părinților neimplicați sunt cei care învață că nimănui nu-i pasă de ei.

Un părinte blând va stabili limite în mod empatic. Iar copiii acestor părinți învață despre autocontrol și au o relație bună cu părinții lor.

Tranziția către parenting-ul bland se face prin:

#1 Timpul special

Timpul special îi ajută pe copii să se simtă apreciați și conectați. Contează foarte mult calitatea timpului special și ca acesta să fie condus de către copil. E important să ai câte o jumătate de oră pe zi pentru timp special pentru fiecare dintre copii.

#2 Joaca

Joaca este mentenanța preventivă. Cooperarea vine prin joaca. Joaca ajută copiii să învețe, să se conecteze, să proceseze trăirile emoționale şi să descarce tensiunea emoțională. Atunci când râdem, hormonii de stres scad și se eliberează oxitocina.

#3 Empatia

Atunci când suntem empatici trebuie doar să înțelegem perspectiva copilului. Nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu ei, ci doar să le înțelegem punctul de vedere. Învățăm copiii ce este empatia prin propriul exemplu.

De multe ori nu știm ce să-i spunem copilului atunci când e supărat sau trist. Atunci putem pur și simplu să relatăm ceea ce vedem că se întâmplă. ”Văd că ești speriat”. Iar dacă am ghicit greșit, copilul ne va corecta.

Îndrumarea emoțională

Atunci când îi îndrumăm, le dezvoltăm inteligența emoțională, în timp ce prin control le pierdem respectul. Îndrumarea emoțională ajută copilul să găsească soluții la dificultățile emoționale, să se înțeleagă pe sine şi să se recupereze emoțional.


Când vrei să faci trecerea la stilul blând de parenting, nu mai contează cât de grav ai greşit înainte, contează ce faci de acum încolo.


Dacă articolul ți-a fost util, distribuie-l te rog în orice formă dorești.